Slujba Aghiasmei mici

Preotul, binecuvântând, face început: Binecuvântat este Dumnezeul nostru…, Slavă Ţie, Dumnezeul nostru…, Împărate ceresc…, Sfinte Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…, Că a Ta este împărăţia…, Doamne miluieşte (de 12 ori), Slavă…, Şi acum…, Veniţi să ne închinăm… (de 3 ori) şi

PSALMUL 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta, auzi‑mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu‑i drept înaintea Ta. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare; făcutu‑m‑a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri. Adusu‑mi‑am aminte de zilele cele de demult; cugetat‑am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m‑am gândit. Tins‑am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat. Degrab auzi‑mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu‑Ţi întoarce faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine mi‑e nădejdea. Arată‑mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă‑mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învaţă‑mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii. Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte‑mi viaţă, întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă…, Şi acum…,

Aliluia (de 3 ori),

apoi Dumnezeu este Domnul…,

glasul al 4‑lea şi troparele acestea:

Către Născătoarea de Dumnezeu, acum cu osârdie să alergăm noi păcătoşii şi smeriţii şi să cădem cu pocăinţă, strigând din adâncul sufletului: stăpână, ajută‑ne, milostivindu‑te spre noi; grăbeşte că pierim sub mulţimea păcatelor; nu întoarce pe robii tăi deşerţi, că pe tine, singură nădejde te‑am câştigat.

Slavă…, Şi acum…, a Născătoarei:

Nu vom tăcea, Născătoare de Dumnezeu, pururea a spune puterile tale noi, nevrednicii. Că de n‑ai fi stat tu înainte rugându‑te, cine ne‑ar fi izbăvit din atâtea nevoi? Sau cine ne‑ar fi păzit până acum slobozi? Nu ne vom depărta de la tine, stăpână, că tu izbăveşti pe robii tăi pururea din toate nevoile.

PSALMUL 50

Miluieşte‑mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea, mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de picatul meu mă curăţeşte. Că fărădelegea mea eu o cunosc, şi păcatul meu este înaintea mea pururea. Ţie unuia am greşit, şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m‑am zămislit, şi în păcate m‑a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale mi‑ai arătat mie. Stropi‑mă‑vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla‑mă‑vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura‑se‑vor oasele mele cele smerite. Întoarce faţa Ta de către păcatele mele, şi toate fărădelegile mele şterge‑le. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu‑L lua de la mine. Dă‑mi mie bucuria mântuirii Tale, şi cu duh stăpânitor mă întăreşte. Învăţa‑voi pe cei fără de lege căile Tale, şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte‑mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura‑se‑va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide, şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ţi‑aş fi dat. Arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei.

Apoi se cântă troparele acestea, glasul al 6‑lea:

Irmosul:

Ceea ce ai primit bucurie prin înger şi ai născut pe Ziditorul tău, Fecioară, miluieşte pe cei ce te măresc pe tine (de două ori).

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte‑ne pe noi.

Lăudăm pe Fiul tău, Născătoare de Dumnezeu, şi strigăm, preacurată stăpână: de toată nevoia izbăveşte pe cei ce se roagă ţie.

Tu, cea fără de prihană, eşti lauda împăraţilor, proorocilor, apostolilor şi mucenicilor şi apărătoarea lumii.

Toată limba drept‑credincioşilor laudă, fericeşte şi slăveşte preacurată naşterea ta, Marie, dumnezeiască mireasă.

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.

Dă‑mi, Hristoase al meu, ca un îndurat, şi mie nevrednicului, iertarea datoriilor, rogu‑mă, pentru rugăciunile celeia ce Te‑a născut.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte‑ne pe noi.

Întru tine mi‑am pus nădejdile mele, Născătoare de Dumnezeu; miluieşte‑mă cu rugăciunile tale şi‑mi dăruieşte mie iertare greşalelor.

Viază‑mă, ceea ce ai născut pe Dătătorul de viaţă şi Mântuitorul, şi mă miluieşte cu rugăciunile tale, cea binecuvântată, nădejdea sufletelor noastre.

Ceea ce ai zămislit în pântecele tău pe Ziditorul tuturor, Fecioară cu totul fără prihană, cu rugăciunile tale, miluieşte sufletele noastre.

Născătoare de Dumnezeu, cu totul lăudată, ceea ce prin cuvânt ai născut mai presus de cuvânt pe Cuvântul, pe Acela roagă‑L să mântuiască sufletele noastre.

Cu rugăciunile tale, stăpână, milostiv fă pe Judecătorul şi Fiul tău mie celui ce am greşit mai mult decât orice om.

Noi cei ce ne rugăm să fim mântuiţi cu rugăciunile tale, după datorie strigăm ţie: bucură‑te Născătoare de Dumnezeu, curată, pururea Fecioară.

Izbăveşte‑mă de focul cel veşnic şi de chinurile ce‑mi sunt puse înainte, Născătoare de Dumnezeu, ca să te fericesc pe tine.

Nu trece cu vederea rugăciunile robilor tăi, rugămu‑ne, întru tot lăudată stăpână, ca să ne izbăvim de toată nevoia.

Slobozeşte‑ne de boli, de toate durerile şi de primejdii pe noi care scăpăm la acoperământul tău cel sfinţit.

Minune străină s‑a săvârşit întru tine, Născătoare de Dumnezeu; că pentru noi, precum suntem noi, S‑a născut din tine Ziditorul tuturor şi Dumnezeul nostru.

Biserica ta, Născătoare de Dumnezeu, s‑a arătat locaş de tămăduire fără plată a bolilor şi mângâiere sufletelor celor scârbite.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, care ai născut pe Mântuitorul, izbăveşte de primejdii şi de toată nevoia pe robii tăi.

Preacurată stăpână, scoate pe robii tăi din toată mânia cea viitoare şi din toată vătămarea sufletească şi trupească.

Miluieşte cu rugăciunile tale, Fecioară, de Dumnezeu Născătoare, pe toţi care aleargă la tine, şi‑i scoate din toată nevoia şi necazul.

Cine vine la Biserica ta, Născătoare de Dumnezeu, şi nu ia degrab tămăduire sufletului, împreună şi trupului, Preacurată?

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.

Fiind rugat de toţi sfinţii, Îndurate, şi de cetele cele de sus, curăţeşte‑mă pe mine, pentru ceea ce Te‑a născut.

Doamne, odihneşte cu drepţii pe adormiţii robii Tăi.

Iartă, Mântuitorule, sufletele fraţilor noştri celor adormiţi întru nădejdea vieţii, slăbeşte şi le lasă greşalele.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte‑ne pe noi.

Bucură‑te, curăţirea lumii, Fecioară; bucură‑te năstrapa şi candela cea cu totul de aur a manei celei dumnezeieşti şi a luminii, mireasă dumnezeiască.

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.

Cântăm Ţie, Dumnezeului celui în Treime, strigând cântarea cea întreit sfântă şi rugându‑ne ca să luăm mântuire.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte‑ne pe noi.

O, Fecioară, ceea ce ai născut pe Mântuitorul şi Stăpânul lumii şi Domnul, pe Acela roagă‑L să mântuiască sufletele noastre.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte‑ne pe noi.

Bucură‑te munte, bucură‑te rug, bucură‑te uşă, bucură‑te scară, bucură‑te masă dumnezeiască, bucură‑te ajutătoarea tuturor, stăpână.

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.

Milostive, pentru rugăciunile Maicii Tale celei preacurate şi ale tuturor sfinţilor Tăi, dăruieşte milele Tale poporului Tău.

Sfinţilor arhangheli şi îngeri, rugaţi‑vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu rugăciunile măriţilor Tăi arhangheli şi îngeri şi ale cetelor celor de sus, bine‑păzeşte pe robii Tăi, Mântuitorule.

Sfinte Ioane, Proorocule şi Înaintemergătorule, roagă‑te lui Dumnezeu pentru noi.

Pentru rugăciunile cinstitului şi măritului Proorocului, Înaintemergătorului şi Botezătorului Tău, Hristoase, Mântuitorul meu, păzeşte pe robii Tăi.

Sfinţilor măriţilor apostoli, mucenicilor şi toţi sfinţii, rugaţi‑vă lui Dumnezeu pentru noi.

Pentru rugăciunile măriţilor apostoli, ale mucenicilor şi ale tuturor sfinţilor Tăi, dăruieşte milele Tale poporului Tău.

Sfinţilor celor fără de arginţi, rugaţi‑vă lui Dumnezeu pentru noi.

Pentru rugăciunile sfinţilor celor fără de arginţi, Născătoare de Dumnezeu, păzeşte pe robii tăi ca o apărătoare şi sprijinitoare a lumii.

Slavă…

Slăvim pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, zicând: Treime Sfântă, mantuieşte sufletele noastre.

Şi acum…, a Născătoarei:

Ceea ce în vremile mai de pe urmă în chip minunat ai zămislit şi ai născut pe Ziditorul tău, Fecioară, mântuieşte pe cei ce te măresc pe tine.

Apoi:

Uşa milostivirii deschide‑o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne izbăvim prin tine din nevoi, că tu eşti mântuirea neamului creştinesc.

Diaconul: Domnului să ne rugăm.

Iar preotul zice:

Că sfânt eşti Dumnezeul nostru şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Apoi troparele acestea, glasul al 6‑lea:

Acum a sosit vremea, care sfinţeşte pe toţi, şi ne aşteaptă Dreptul Judecător; ci te întoarce, suflete, către pocăinţă, ca desfrânata care cu lacrimi striga: Doamne, miluieşte‑mă.

Hristoase, Cel ce ai revărsat, cu curgeri mari, izvorul tămăduirilor în Biserica cea preacurată a Fecioarei, Doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre, îndepărtează astăzi, prin stropirea binecuvântării Tale, toate bolile celor neputincioşi.

Fecioară, ai născut neispitită de nuntă şi fecioară ai rămas; Maică nenuntită, Născătoare de Dumnezeu, Marie, roagă pe Hristos, Dumnezeul nostru, să ne mântuiască pe noi.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, îndreptează lucrurile mâinilor noastre şi cere iertare păcatelor noastre, când cântăm noi cântarea cea îngerească:

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte‑ne pe noi (de trei ori).

Diaconul: Să luăm aminte. Preotul: Pace tuturor. Citeţul: Şi duhului tău.

Domnul este luminarea mea şi Mântuitorul meu, de cine mă voi teme?

Domnul este păzitorul vieţii mele, de cine mă voi înfricoşa?

APOSTOLUL

Diaconul: Înţelepciune.

Din Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel, citire: (II, 11‑18)

Fraţilor, cel ce sfinţeşte şi cei ce se sfinţesc, dintr‑Unul sunt toţi; de aceea nu se ruşinează să‑i numească pe ei fraţi, zicând: Spune‑voi fraţilor mei numele Tău. În mijlocul bisericii Te voi lăuda. Şi iarăşi: Eu voi fi încrezător în El; şi iarăşi: Iată eu şi pruncii pe care mi i‑a dat Dumnezeu. Deci, de vreme ce pruncii s‑au făcut părtaşi sângelui şi trupului, în acelaşi fel şi El S‑a împărtăşit de acestea, ca să surpe prin moartea Sa pe cel ce are stăpânirea morţii, adică pe diavolul, şi să izbăvească pe acei pe care frica morţii îi ţinea în robie toată viaţa. Căci, într‑adevăr, nu a luat firea îngerilor, ci sămânţa lui Avraam a luat. Pentru aceea, dator era întru toate să Se asemene fraţilor, ca să fie milostiv şi credincios arhiereu în cele către Dumnezeu, pentru curăţirea păcatelor poporului. Căci prin ceea ce a pătimit, fiind el însuşi ispitit, poate şi celor ce se ispitesc să le ajute.

Preotul: Pace ţie… Citeţul: Aliluia, glasul 1.

Stih: Răspuns‑a inima mea cuvânt bun.

EVANGHELIA

Diaconul: Înţelepciune drepţi…

Din Sfânta Evanghelie de la Ioan, citire: (V, 1‑4)

În vremea aceea S‑a suit Iisus la Ierusalim. Iar în Ierusalim, lângă Poarta oilor, era o scăldătoare, care se numea pe evreieşte Vitezda, având cinci pridvoare. În acestea zăcea mulţime multă de bolnavi: orbi, şchiopi, uscaţi, aşteptând mişcarea apei, căci un înger al Domnului se cobora la vreme în scăldătoare şi tulbura apa; şi cine intra întâi, după tulburarea apei, se făcea sănătos, ori de ce boală era ţinut.

Apoi diaconul zice ectenia aceasta:

Cu pace Domnului să ne rugăm.

Pentru pacea de sus şi pentru mântuirea sufletelor noastre, Domnului să ne rugăm.

Pentru pacea a toată lumea şi pentru bunăstarea sfintelor lui Dumnezeu biserici şi pentru unirea tuturor, Domnului să ne rugăm.

Pentru sfântă biserica aceasta şi pentru cei ce cu credinţă, cu evlavie şi cu frică de Dumnezeu intră într‑însa, Domnului să ne rugăm.

Pentru Prea Fericitul Părintele nostru (N), Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, [pentru (Înalt‑) Prea Sfinţitul (Arhi‑) Episcopul (şi Mitropolitul) nostru (N)], pentru cinstita preoţime şi întru Hristos diaconime şi pentru tot clerul şi poporul, Domnului să ne rugăm.

Pentru binecredinciosul popor român de pretutindeni, pentru cârmuitorii ţării noastre, pentru mai marii oraşelor şi satelor şi pentru iubitoarea de Hristos oaste, Domnului să ne rugăm.

Pentru oraşul şi ţara aceasta, pentru toate oraşele şi satele şi pentru cei ce cu credinţă locuiesc într‑însele, Domnului să ne rugăm.

Pentru bună întocmirea văzduhului, pentru îmbelşugarea roadelor pământului şi pentru vremuri paşnice, Domnului să ne rugăm.

Pentru cei ce călătoresc pe ape, pe uscat şi prin aer, pentru cei bolnavi, pentru cei ce pătimesc, pentru cei robiţi şi pentru mântuirea lor, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să se sfinţească apa aceasta, cu puterea, cu lucrarea şi cu pogorârea Sfântului Duh, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să se pogoare peste apa aceasta lucrarea cea curăţitoare a Treimii celei mai presus de fire, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să fie apa aceasta tămăduitoare sufletelor şi trupurilor, şi izgonitoare a toată puterea cea potrivnică, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să se trimită ei harul izbăvirii şi binecuvântarea Iordanului, Domnului să ne rugăm.

Pentru toţi care au trebuinţă de ajutor şi folosinţă de la Dumnezeu, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să ne luminăm noi cu luminarea cunoştinţei, prin Treimea cea de o fiinţă, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca Domnul Dumnezeul nostru să ne arate pe noi fii şi moştenitori ai împărăţiei Sale, prin gustarea şi stropirea cu apa aceasta, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să fim izbăviţi noi de tot necazul, mânia, primejdia şi nevoia, Domnului să ne rugăm.

Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte pe noi, Dumnezeule, cu darul Tău.

Pe Preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoare şi pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii pomenind‑o. Pe noi înşine şi unii pe alţii şi toată viaţa noastră, lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Că Ţie se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Diaconul: Domnului să ne rugăm.

Iar preotul zice această rugăciune

Stăpâne Doamne, Dumnezeul nostru, cel mare întru sfat şi minunat în lucruri, Făcătorule a toată făptura cea văzută şi cea nevăzută; Cel ce păzeşti aşezământul Tău şi dai mila Ta celor ce Te iubesc pe Tine şi păzesc poruncile Tale; Cel ce primeşti lacrimile cele de umilinţă ale tuturor celor din nevoi, că pentru aceasta ai venit în chip de rob, nu cu năluciri înfricoşându‑ne pe noi, ci dând adevărată tămăduire trupului şi zicând: iată te‑ai făcut sănătos, de acum să nu mai greşeşti. Încă şi din tină ai făcut ochi sănătoşi şi poruncind să se spele, prin cuvânt ai făcut să se sălăşluiască lumina; Cel ce opreşti valurile patimilor celor potrivnice şi potoleşti marea cea sărată a acestei vieţi şi îmblânzeşti pornirile cele greu de purtat ale plăcerilor; Însuţi, Iubitorule de oameni Împărate, Cel ce ne‑ai dat nouă să purtăm veşmânt luminat ca zăpada din apă şi din Duh (aici preotul, afundând de trei ori mâna dreaptă în apă, face semnul crucii, zicând de fiecare dată):

Şi acum trimite harul Preasfântului şi de‑viaţă‑făcătorului Tău Duh, care sfinţeşte toate, şi sfinţeşte apa aceasta.

Şi prin gustarea şi stropirea cu apa aceasta, trimite nouă binecuvântarea Ta, care spală întinăciunea patimilor. Aşa ne rugăm, cercetează neputinţa noastră, Bunule, şi tămăduieşte cu mila Ta bolile noastre cele sufleteşti şi trupeşti. Pentru rugăciunile preacuratei, preabinecuvântatei stăpânei noastre, Născătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria; cu puterea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci; cu folosinţele cinstitelor, cereştilor şi celor fără de trup Puteri; pentru rugăciunile cinstitului şi măritului Proorocului, Înaintemergătorului şi Botezătorului Ioan; ale sfinţilor, măriţilor şi întru tot lăudaţilor apostoli; ale celor între sfinţi părinţii noştri, mari dascăli ai lumii şi ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie de Dumnezeu cuvântătorul şi Ioan Gură de Aur; ale celor între sfinţi părinţii noştri: Atanasie, Chiril şi Ioan cel Milostiv, patriarhii Alexandriei; ale celor între sfinţi părinţii noştri: Nicolae, arhiepiscopul Mirelor Lichiei, şi Spiridon al Trimitundei, făcătorii de minuni; ale sfinţilor ierarhi: Calinic de la Cernica, Nifon, patriarhul Constantinopolului, Iosif cel Nou de la Partoş, Iorest şi Sava de la Alba Iulia; ale sfinţilor, măriţilor şi marilor mucenici: Gheorghe, purtătorul de biruinţă, Dimitrie, izvorâtorul de mir, Teodor Tiron, Teodor Stratilat, Ioan cel Nou de la Suceava, Serghie şi Vah, Ioan Valahul şi Nicolae; ale sfintelor muceniţe: Filofteea de la Curtea de Argeş şi Tatiana de la Craiova şi ale tuturor sfinţilor, bunilor biruitorilor mucenici şi muceniţe; ale sfinţilor, măriţilor şi făcătorilor de minuni fără de arginţi: Cosma şi Damian, Chir şi Ioan, Pantelimon şi Ermolae, Samson şi Diomid, Mochie şi Anichit, Talaleu şi Trifon; ale preacuvioşilor şi de Dumnezeu purtătorilor părinţilor noştri: Grigorie Decapolitul, Nicodim de la Tismana, Dimitrie cel Nou, Visarion şi Sofronie; ale preacuvioasei maicii noastre Parascheva; ale sfântului (N), a cărui pomenire o săvârşim; ale sfinţilor şi drepţilor şi dumnezeieştilor părinţi Ioachim şi Ana şi ale tuturor sfinţilor Tăi. Şi păzeşte, Doamne, pe dreptcredincioşii robii Tăi, dându‑le lor sănătate sufletului şi trupului, şi împlineşte toate cele de trebuinţă obştii acesteia creştine, care slujeşte Ţie, şi fii ei în toate milostiv. Adu‑Ţi aminte, Doamne, de toată episcopia dreptcredincioşilor care drept învaţă cuvântul adevărului Tău şi de tot cinul preoţesc şi călugăresc şi de mântuirea lor. Adu‑Ţi aminte, Doamne, de cei ce ne urăsc şi de cei ce ne iubesc pe noi; de fraţii noştri care slujesc şi stau de faţă; de cei ce pentru binecuvântate pricini nu s‑au întâmplat aicea şi de cei ce ne‑au poruncit nouă, nevrednicilor, să ne rugăm pentru dânşii. Adu‑Ţi aminte, Doamne, şi de părinţii şi fraţii noştri care sunt în robie şi în supărări, şi‑i miluieşte pe dânşii după mare mila Ta, izbăvindu‑i de toată nevoia.

Că Tu eşti izvorul tămăduirilor, Hristoase Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă înălţăm, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte şi Preasfântului şi bunului şi de‑viaţă‑făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preotul: Pace tuturor.

Diaconul: Capetele voastre, Domnului să le plecaţi.

Iar preotul citeşte în taină această rugăciune

Pleacă, Doamne, urechea Ta şi ne auzi pe noi, Tu, Cel ce ai primit a Te boteza în Iordan, şi ai sfinţit apele; şi ne binecuvintează pe noi pe toţi, care prin plecarea capului nostru arătăm semnul supunerii. Şi ne învredniceşte a ne umple de sfinţenia Ta prin gustarea şi stropirea cu apa aceasta. Şi să ne fie nouă, Doamne, spre sănătatea sufletului şi a trupului.

Cu glas:

Că Tu eşti sfinţirea sufletelor şi a trupurilor noastre, şi Ţie slavă şi mulţumire şi închinăciune înălţăm, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte şi Preasfântului şi bunului şi de viaţă făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

După aceea, luând preotul Sfânta Cruce o afundă în apă cruciş, de trei ori, în timp ce se cântă (de trei ori) troparul acesta, glasul 1:

Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta. Biruinţă binecredincioşilor creştini asupra celui potrivnic dăruieşte, şi cu Crucea Ta păzeşte pe poporul Tău (se cântă o dată de preot şi de două ori de cântăreţ).

Apoi preotul, stropind cu apa cea sfinţită, în chipul crucii, altarul şi biserica (sau casa), cântă troparul acesta, glasul al 2‑lea:

Darurilor tale, fă‑ne pe noi vrednici, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, trecând păcatele noastre şi dând tămăduire celor ce cu credinţă primesc binecuvântarea ta, preacurată.

Apoi preotul şi tot poporul sărută Sfânta Cruce; după aceea preotul stropeşte pe toţi cu apa cea sfinţită, în care timp se cântă stihirile acestea, glasul al 4‑lea:

Izvorul tămăduirilor având, sfinţilor cei fără de arginţi, daţi tămăduiri tuturor celor ce au trebuinţă, ca cei ce v‑aţi învrednicit de mari daruri de la izvorul cel pururea curgător al Mântuitorului nostru. Căci a zis Domnul către voi, ca cei ce sunteţi de aceeaşi râvnă cu apostolii: Iată v‑am dat vouă putere asupra duhurilor celor necurate ca să le scoateţi şi să tămăduiţi toată boala şi toată neputinţa. Pentru aceasta, după poruncile Lui, bine‑vieţuind, în dar aţi luat, în dar daţi, tămăduind patimile sufletelor şi ale trupurilor noastre.

Slavă…

Caută spre rugăciunea robilor tăi, ceea ce eşti cu totul fără prihană, potolind pornirile cele rele împotriva noastră şi izbăvindu‑ne pe noi de tot necazul. Că pe tine singură te avem nădejde tare şi neclintită şi apărarea ta am dobândit. Să nu fim ruşinaţi, stăpână, noi cei ce te chemăm pe tine. Grăbeşte spre rugăciunea celor ce strigă către tine cu credinţă: bucură‑te, stăpână, ajutătoarea tuturor, bucuria, acoperământul şi mântuirea sufletelor noastre.

Şi acum…, a Născătoarei, glasul al 8‑lea:

Stăpână, primeşte rugăciunea robilor tăi şi ne izbăveşte pe noi de toată nevoia şi necazul.

Toată nădejdea noastră o punem spre tine.

Şi după sfârşitul stropirii, diaconul zice ectenia aceasta:

Miluieşte‑ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu‑ne Ţie, auzi‑ne şi ne miluieşte.

Strana: Doamne miluieşte (de trei ori)

Încă ne rugăm pentru mila, viaţa, pacea, sănătatea, mântuirea, cercetarea, lăsarea şi iertarea păcatelor robilor Tăi (N), şi pentru ca să li se ierte lor toată greşeala cea de voie şi cea fără de voie.

Încă ne rugăm ca să se păzească sfânt locaşul acesta (sau casa aceasta) şi toate oraşele şi satele de boală, de foamete, de cutremur, de potop, de foc, de sabie, de năvălirea altor neamuri şi de războiul cel dintre noi, şi pentru ca milostiv, blând şi lesne iertător să fie nouă bunul şi iubitorul de oameni Dumnezeul nostru, şi să îndepărteze şi să împrăştie toată mânia, care se porneşte asupra noastră, şi să ne izbăvească pe noi de mustrarea Lui cea dreaptă, care este asupra noastră, şi să ne miluiască pe noi.

Strana: Doamne miluieşte (de 40 de ori).

Preotul zice:

Auzi‑ne pe noi, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului şi a celor ce sunt pe mare departe, şi milostiv fii nouă, Stăpâne, pentru păcatele noastre şi ne miluieşte pe noi. Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Diaconul: Înţelepciune.

Strana: Binecuvintează.

Preotul: Slavă Ţie, Hristoase Dumnezeule… Şi sfârşitul acesta:

Hristos, Adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, cu puterea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci, pentru rugăciunile sfinţilor şi întru tot lăudaţilor apostoli, ale preacuvioşilor şi de Dumnezeu purtătorilor părinţilor noştri, şi ale tuturor sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mântuiască pe noi, ca un bun şi de oameni iubitor.

Strana: Amin.