Pastorala Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Serafim la Sfintele Paști, 2019
„…Iată a venit prin cruce bucurie la toată lumea…”
Preacucernici Părinţi şi iubiţi credincioşi,
Hristos a înviat!
În noaptea de Paști, ca și în fiecare duminică la slujba Utreniei auzim imnul: „Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm Sfântului Domnului Iisus, Unuia Celui fără de păcat. Crucii Tale ne închinăm Hristoase și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o mărim:
că Tu ești Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu știm, numele Tău numim. Veniți toți credincioșii să ne închinăm Sfintei Învierii lui Hristos, că, iată, a venit prin cruce bucurie la toată lumea. Totdeauna binecuvântând pe Domnul, lăudăm Învierea Lui, că, răstignire răbdând pentru noi, cu moartea pe moarte a călcat”.
Acest preafrumos imn îl rostește, de asemenea, preotul la fiecare Sfântă Liturghie în momentul în care pune părticele NI și KA din Trupul Domnului în Sfântul Potir pentru împărtășirea credincioșilor. Credincioșii se împărtășesc, deci, cu părticele NI și KA, cuvinte, care în limba greacă, înseamnă: (Iisus) Biruitorul!
Învierea Domnului, pe care o preamăresc nenumărate cântări bisericești, stă la temelia credinței creștine. „Căci dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este credința noastră”, spune Sfântul Apostol Pavel (cf. I Corinteni 15, 17). Nu ne putem numi creștini, dacă nu credem în Învierea Domnului prin care El a biruit moartea, cel mai mare dușman al omului. Înviind a treia zi, Mântuitorul Iisus Hristos a dovedit că n-a fost doar un simplu om, neputincios în fața morții, ci și Dumnezeu Care singur poate birui moartea. Totodată, prin Înviere, Mântuitorul a confirmat și pecetluit învățătura Sa și toate minunile săvârșite de-a lungul vieții Sale pământești, care altfel s-ar fi uitat în generațiile următoare. Predica Apostolilor la toate neamurile a avut în centrul ei tocmai minunea Învierii ca adevăr fundamental al noii credințe. Tot astfel și predica noastră a urmașilor lor, episcopi și preoți, trebuie să aibă în centrul ei mesajul Învierii, al biruinței, al nădejdii și bucuriei care ne ridică din moarte, din moartea sufletească și din moartea trupească. Cine crede cu adevărat în Învierea lui Hristos, acela este salvat din toate situațiile de moarte prin care trece. Noi toți facem în viața de zi cu zi experiențe triste care pot fi asemănate într-un fel cu moartea pentru că în ele simțim că ne scade elanul vieții, bucuria de a trăi și puterea de a ne lupta cu greutățile până la capăt. De multe ori, ni se pare că suferim prea mult, că Dumnezeu este nedrept cu noi și că nu ne împlinește rugăciunea așa cum dorim. De aceea ne îndoim în credință și ne pierdem ușor răbdarea și curajul de a ne lupta până la capăt. Cel care însă crede nestrămutat în Hristos, Care a biruit moartea, va birui și el cu răbdare toate încercările vieții, iar la sfârșit va birui și moartea. Căci Învierea lui Hristos este și învierea noastră. Odată cu Învierea Sa, Hristos Domnul a înviat potențial întreg neamul omenesc, redeschizând pentru toți oamenii porțile Raiului, închise după căderea în păcat a lui Adam și a Evei. Astfel toți cei ce cred în Hristos sunt biruitori împreună cu El și moștenesc viața veșnică pentru care am fost creați. Iar credința în Învierea lui Hristos se face în noi izvor de putere și de neîncetată bucurie.
Iubiți credincioși,
Adevărata bucurie, bucuria care nu piere niciodată, se dobândește numai prin purtarea cu credință, cu bărbăție și cu răbdare a crucii pe care o avem fiecare în viața aceasta. Imnul citat la începutul acestui cuvânt spune: „iată a venit prin cruce bucurie la toată lumea“.Bucuria vine deci prin cruce, prin suferință și prin răbdarea necazurilor. Acesta este un paradox, dar și o mare realitate. Noi ne înșelăm când ne imaginăm că bucuria sau fericirea înseamnă a nu avea necazuri și greutăți, a poseda cât mai multe bunuri materiale, a ne împlini plăcerile simțurilor sau a avea o poziție socială cât mai înaltă. Trebuie însă să știm că așa zisa „fericire“ de pe urma bunurilor lumii acesteia este foarte înșelătoare și de scurtă durată. Din păcate, cei mai mulți oameni astăzi caută doar această fericire pământească și uită cu totul de bucuria cerească spre care năzuiește sufletul omului, creat de Dumnezeu ca să tindă spre El și nu spre bunurile pământești. „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și toate celelalte se vor adăuga vouă“ (Matei 6, 33),zice Mântuitorul. Așadar bucuria adevărată și fericirea netrecătoare le primim de la Dumnezeu atunci când Îl punem pe El pe primul plan al vieții noastre și ne purtăm cu răbdare și cu nădejde crucea de toate zilele. Dacă în fiecare zi ne încredințăm viața lui Dumnezeu și ne rugăm cu credință, punându-I înainte necazurile pe care le avem, vom simți în sufletul nostru nu numai curajul și puterea de a le învinge, încetul cu încetul, ci și o bucurie care nu este pământească, ci cerească. Toți Părinții sfinți care au câștigat de-a lungul vieții lor, prin încercări și ispite de tot felul, o mare experiență duhovnicească, vorbesc de „bucuria care se naște din durere” sau de „durerea bucuroasă” și ne învață să nu ne descurajăm în lupta cu greutățile vieții. Necazurile sunt chiar necesare, pentru că este imposibil să-L cunoști îndeaproape pe Dumnezeu și să-I simți iubirea fără să treci prin greutăți, fără să fi încercat ca aurul în topitoare. În viața mea de aproape 50 de ani de slujire în Biserică, am cunoscut mulți credincioși greu încercați, unii zăcând pe pat zeci de ani, alții având copii cu handicap din naștere, alții care și-au pierdut copii. Toți aceștia mi-au mărturisit că numai datorită încercărilor, uneori la limita răbdării, au cunoscut cu adevărat pe Dumnezeu și că durerea lor s-a prefăcut în bucurie. Un cuvânt înțelept spune că pe Dumnezeu nu-L cunoștem decât printre lacrimi. De aceea să nu ne descurajăm niciodată, indiferent cât de grea ne este crucea, căci tocmai în cruce se ascunde învierea și prin cruce vine bucuria. Părinții din vechime spun că în vremurile de pe urmă, adică în vremurile noastre, oamenii se vor depărta de Dumnezeu, nu se vor mai ruga, nu vor mai posti, vor uita de Biserică și vor trăi în fărădelegi, căutând numai plăcerea simțurilor. Și totuși Dumnezeu ca un Tată atotiubitor nu-i va pierde, ci îi va mântui prin necazurile care vin asupra lor datorită păcatelor, dacă ei le vor răbda fără cârtire și se vor întoarce la Dumnezeu.
Iubiți credincioși,
Mântuitorul Iisus Hristos, ne-a învățat cum să trăim pentru ca să fim fericiți, adică să-L avem pe Dumnezeu în inimile noastre. Între cele nouă Fericiri, pe care le auzim la fiecare Sfântă Liturghie, a șasea este: „Fericiți cei milostivi că aceia se vor milui” (Matei 5,7). Iar în cartea Faptele Apostolilor, Sfântul Pavel îi îndeamnă pe preoții din Efes, zicând: „ostenindu-vă astfel, trebuie să ajutați pe cei slabi și să vă aduceți aminte de cuvintele Domnului Iisus că El a zis: Mai fericit este a da decât a lua” (20, 35). Înțelegem deci că milostenia, ca faptă concretă a iubirii semenilor, ne face fericiți. Din păcate, cei mai mulți cred că făcând milostenie sau ajutând pe cei lipsiți, sărăcesc. Dimpotrivă: „Dăruind vei dobândi”, ne spune monahul de la Rohia, Părintele Nicolae Steinhard. Într’adevăr cu cât facem mai mult bine semenilor noștri, cu atât mai mult ne îmbogățim, căci Dumnezeu răsplătește însutit fiecare faptă bună făcută cu inima. Mai ales, făcând milostenie vom fi fericiți! Știința modernă confirmă aceasta constatând că cei care au o inimă milostivă sunt cu adevărat fericiți: creerul lor produce serotonina care este tocmai hormonul fericirii!
De aceea vă pun la inimă să fiți milostivi și să faceți fiecare, după putere, cât mai mult bine, ajutând pe semenii aflați în lipsuri, mai cu seamă pe frații noștri din România. Să nu uitați nici de nevoile pe care le au parohiile noastre și de preoții care vă slujesc cu multă jertfă. Știți cu toții că la München, Preasfințitul Sofian se străduiește să zidească o mănăstire; de asemenea la Viena avem în construcție o biserică, precum și în parohile din Leipzig și din Bonn. Alte parohii au mari datorii la bancă pentru bisericile construite sau cumpărate: Berlin, Hamburg, Mannheim, Erfurt și altele. Împreună cu Preasfințitul Sofian și cu toți preoții noștri vă mulțumim pentru dragostea cu care ne înconjurați și pentru ajutorul pe care ni-l dați.
Harul Domnului nostru Iisus Hristos și dragostea lui Dumnezeu Tatăl și împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toți!
Vă urez tuturor: Sărbători fericite, pace și bucurie!
Al vostru de tot binele doritor și rugător către Domnul Cel înviat,
Mitropolitul Serafim